Poză de Andrea Piacquadio pe Pexels

Încă din primele clipe de viață, copiii încep să interacționeze cu mediul ce îi înconjoară și treptat, asimilează informații, imagini și elemente care îi ajută să se dezvolte. Pe lângă procesul fiziologic de creștere a corpului, principalele funcții ale organismului se formează și se extind, alături de un concept cunoscut drept „dezvoltarea cognitivă”.

De-a lungul timpului, mulți specialiști și-au concentrat cercetarea asupra acestui element și au dorit să afle tot mai multe detalii, dar și cum poate fi el influențat pozitiv ori negativ.

Dezvoltarea cognitivă – ce înseamnă teoria dezvoltării cognitive?

Poză de Kha Ruxury pe Pexels

Dezvoltarea cognitivă se referă la schimbările și dezvoltarea abilităților cognitive pe măsură ce copilul crește și se maturizează. Un exemplu de dezvoltare cognitivă este apariția abilităților lingvistice la copii în primii 3 ani de viață.

Se credea cândva că dezvoltarea cognitivă la bebe este un concept mult prea avansat pentru vârsta respectivă. Creierul unui copil a fost uneori asemănat cu un vas gol care aștepta să fie umplut cu informațiile furnizate de altcineva. Se credea, de asemenea, că limbajul este o condiție prealabilă pentru gândirea abstractă și că, în absența ei, un bebeluș nu ar putea avea cunoștințe.

Cu alte cuvinte, conceptul înseamnă dezvoltarea capacității de a gândi și a raționa. În acest sens, când se pune problema despre dezvoltarea cognitivă la preșcolari, aceștia se află deja într-un stadiu în care judecă lucrurile într-un mod foarte rațional.

Adolescența este, de fapt, etapa ce marchează începutul dezvoltării unor procese de gândire mai complexe (numite și operații logice formale). Această perioadă a vieții poate manifesta gândirea abstractă și capacitatea de a-și forma propriile idei sau întrebări noi. Poate include, de asemenea, capacitatea de a lua în considerare multe puncte de vedere, de a compara sau de a dezbate idei sau opinii, precum și de a lua în considerare procesul de gândire.

De la ce vârstă începe dezvoltarea cognitivă a copilului și care sunt stadiile parcurse?

Poză de Sides Imagery pe Pexels

De-a lungul secolului al XX-lea, cercetătorii din domenii precum psihologie și neuroștiință au subliniat că încă de la naștere (unii sugerează chiar înainte de naștere), sugarii folosesc în mod activ procesele cognitive pentru a înțelege și a interacționa cu lumea. De exemplu, studiile arată că nou-născuții sunt capabili să diferențieze diverse fețe și să recunoască vocea mamei lor. Cu alte cuvinte, se poate discuta despre dezvoltarea cognitivă a copilului la 0-3 ani, chiar de la primele interacțiuni cu jocurile de copii sau cu persoanele apropiate.

Piaget a considerat această dezvoltare a abilităților cognitive ca având loc în stadii discrete. Astfel, teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget cuprinde patru etape distincte.

• Stadiul de folosire a reflexelor – este primul stadiu al dezvoltării cognitive a copilului. Durează de la naștere până la aproximativ 2 ani. În această etapă, bebelușii învață despre lumea lor prin experiențe senzoriale precum văzul și auzul și activități motorii, cum ar fi atingerea.

Un aspect cheie în această etapă este dezvoltarea unui sentiment de prezență a obiectului. De exemplu, la începutul acestei etape, dacă așezi o jucărie sub o pătură, copilul se comportă ca și cum aceasta pur și simplu ar fi dispărut. Un copil care a înțeles conceptul de prezență a obiectului știe că este acolo și îl poate căuta. Astfel, copiii ajung să înțeleagă că obiectele există chiar și atunci când nu le pot vedea. Se consideră că odată ce micuțul înțelege prezența obiectelor, va putea trece la următoarea etapă a funcționării cognitive – etapa preoperațională.

• Etapa preoperațională – de la 2 la 6-7 ani, copiii mici încep să-și dezvolte abilitățile lingvistice și de gândire abstractă. Ei sunt capabili să se gândească la concepte și idei care nu sunt în primul rând fizice. Dezvoltarea cognitive a copilului de până la 5 ani presupune folosirea imaginilor mentale mai degrabă decât concentrarea în primul rând pe obiecte sau oameni. De exemplu, ei se angajează activ în jocuri de simulare, desenează, se folosesc de articole Arts and Crafts de copii și vorbesc despre lucruri care s-au întâmplat în trecut.
• Etapa operațională propriu-zisă – deja este vorba despre dezvoltarea cognitivă a școlarului mic. De la aproximativ 7 până la 11 ani, copiii încep să dezvolte abilități de gândire logică, concretă. Ei încep să înțeleagă regulile despre obiectele fizice, cum ar fi înălțimea, greutatea și volumul. De exemplu, dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii la preșcolari sunt marcate de momentul în care aceștia ajung să înțeleagă că proprietățile unui obiect rămân aceleași, chiar dacă aspectul se schimbă. În această etapă, copiii devin, de asemenea, capabili să rezolve probleme, folosindu-se de rechizite școlare smart și luând în considerare numeroase rezultate și perspective.
• Etapa operațională formală – de la 11 sau 12 ani, copiii dezvoltă gândirea logică și abilitățile de rezolvare a problemelor. Gândirea abstractă caracterizează această etapă și se pot gândi la situații ipotetice cu soluții alternative. Ei ajung să înțeleagă concepte abstracte. De exemplu, ei pot înțelege conceptul de justiție.

Piaget credea că toți copiii progresează prin aceste stadii ale dezvoltării cognitive, dar diferă în ritmul în care o fac.

Dezvoltarea cognitivă la adolescenți (între 12 și 18 ani) este puțin diferită. Adolescentul în curs de dezvoltare dobândește capacitatea de a gândi sistematic la toate relațiile logice din cadrul unei probleme. Trecerea de la gândirea concretă la operațiile logice formale are loc în timp. 

Fiecare adolescent progresează în ritmul său în dezvoltarea capacității de a gândi în moduri mai complexe. Fiecare adolescent își dezvoltă propria viziune asupra lumii. Unii adolescenți pot fi capabili să aplice operații logice la școală înainte de a le putea aplica problemelor personale. Când apar probleme emoționale, ele pot adăuga un nivel suplimentar de complexitate pentru raționamentul cognitiv al unui adolescent. Abilitatea de a lua în considerare posibilitățile, emoțiile și faptele poate afecta luarea deciziilor în moduri pozitive sau negative.

Anumite elemente care sugerează trecerea de la o dezvoltare cognitivă mai simplă la mai complexă sunt reprezentate de:

• Adolescența timpurie

În timpul acestei perioade, utilizarea unei gândiri mai complexe se concentrează pe luarea deciziilor personale în mediul de acasă și cel de la școală.

–  Începe să demonstreze utilizarea operațiilor logice formale în temele școlare.

–  Începe să pună sub semnul întrebării autoritatea și standardele societății.

–  Începe să-și formeze și să-și verbalizeze propriile gânduri și puncte de vedere pe o varietate de subiecte. Acestea sunt de obicei mai legate de propria lor viață, cum ar fi:

• Ce sport pot practica?
• În ce grupuri este mai bine să fiu inclus?
• Ce aspect personal este atractiv?
• Ce reguli parentale ar trebui schimbate?
  

 

• Adolescența propriu-zisă

În acest interval de timp, accentul este pus pe elemente mai profunde, chiar cu o tentă filosofică:

–  Adesea întrebări și analize mai ample

–  Se gândește și începe să-și formeze propriul cod de etică (ce cred că este corect?)

–  Se gândește la diferite posibilități și începe să-și dezvolte propria identitate (cine sunt eu?)

–  Se gândește și începe să ia în considerare posibile obiective viitoare (ce vreau?)

–  Se gândește și începe să-și facă propriile planuri

–  Începe să gândească și pe termen lung

–  Începe să se gândească la cum să influențeze relațiile cu ceilalți

• Adolescența târzie

În timpul adolescenței târzii, procesele de gândire complexe sunt folosite pentru a se concentra pe concepte mai puțin individualiste și pe luarea deciziilor personale.

–  Creșterea gândurilor despre concepte ce țin de latura socială, cum ar fi justiția, istoria și politica

–  Dezvoltă opinii idealiste asupra unor subiecte sau preocupări specifice

–  Dezbate și dezvoltă intoleranța față de opinii opuse

–  Începe să se concentreze asupra luării deciziilor de carieră

–  Începe să se concentreze asupra rolului emergent în societatea adultă

Ce activități pentru dezvoltarea cognitivă pot practica părinții?

Poză de Ivan Samkov pe Pexels

Dezvoltarea cognitivă a bebelușilor, copiilor și adolescenților poate fi susținută prin diverse activități care să stimuleze gândirea, creativitatea și rezolvarea problemelor. În funcție de vârstă, există mai multe tipuri de activități ce pot fi practicate.

• Bebeluși (0-2 ani):

–  Jocuri senzoriale: Expunerea la diferite materiale și texturi, sunete, culori și mișcare poate stimula dezvoltarea sistemului nervos.

–  Interacțiune socială: Interacțiunea cu părinții sau rudele apropiate dezvoltă abilitățile sociale și capacitatea de comunicare.

–  Jucării interactive: Jucăriile care răspund la acțiunile copilului, cum ar fi cele de împins sau cutiuțele muzicale, îi pot ajuta să înțeleagă conceptul de „cauză și efect”.

–  Cântec și povestire: Cântecele și citirea poveștilor îmbogățesc vocabularul și încurajează dezvoltarea limbajului.

• Copii mici (3-6 ani):

–  Jocuri de rol: Acestea îi permit copilului să-și folosească imaginația și să învețe despre lumea din jurul lor.

–  Puzzle-uri și jocuri de construcție: Acestea dezvoltă abilitățile de rezolvare a problemelor și îmbunătățesc coordonarea ochi-mână.

–  Activități artistice: Desenul, pictura și modelarea cu plastilină sporesc creativitatea și exprimarea artistică.

–  Jocuri de memorie: Jocurile care necesită memorare, precum cele cu multe cartonașe, contribuie la dezvoltarea memoriei și concentrării.

• Școlari (7-12 ani):

–  Jocuri de strategie: Jocurile video care necesită planificare și strategie îi ajută pe copii să-și dezvolte gândirea logică.

–  Activități științifice și experimentale: Experimentele simple și observarea fenomenelor naturale îi învață pe copii să pună întrebări și să găsească răspunsuri prin observare și experimentare.

–  Dezvoltarea abilităților de citire și scriere: Lectura și interacțiunea cu instrumentele de scris îmbunătățesc abilitățile lingvistice și stimulează imaginația.

–  Activități sportive și de echipă: Participarea la sporturi și activități de echipă îi învață pe copii despre colaborare și ce înseamnă echipa, fair-play și gestionarea emoțiilor.

• Adolescenți (13-18 ani):

–  Proiecte de cercetare și prezentări: Lucrul la proiecte de cercetare și prezentări îi ajută pe adolescenți să-și dezvolte abilitățile de cercetare, analiză critică și prezentare orală.

–  Dezvoltarea abilităților tehnologice: Învățarea programării sau lucrul cu software-uri creative îi poate ajuta pe adolescenți să-și dezvolte gândirea logică și creativă.

–  Voluntariatul și activitățile comunitare: Implicarea în activități care servesc comunitatea îi învață pe adolescenți responsabilitatea socială și empatie.

Care sunt factorii ce pot conduce la dezvoltarea sau întârzierea în dezvoltarea cognitivă?

Poză de PNW Production pe Pexels

Acum că ai înțeles ce înseamnă dezvoltarea cognitivă, care sunt stadiile acesteia, dar și cum poate fi stimulată, trebuie să descoperi și principalii factori ce o pot influența.

• Factori genetici: Moștenirea genetică poate juca un rol semnificativ în dezvoltarea cognitivă a unei persoane. Anumite gene pot influența abilitățile cognitive și pot predispune la anumite tulburări cognitive sau de învățare. De exemplu, anumite mutații genetice pot fi asociate cu tulburări cum ar fi sindromul Down sau tulburările de spectru autist. Cu toate acestea, cercetările din domeniul psihologiei și medicinei au permis ca în prezent să se practice multe activități care permit dezvoltarea cognitivă chiar și în cazul anomaliilor cromozomiale.
• Factori prenatali: Experiențele și influențele din timpul sarcinii pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării cognitive a copilului. De exemplu, expunerea la substanțe toxice, malnutriția maternă sau stresul prenatal pot afecta dezvoltarea creierului fetal și pot duce la întârzieri cognitive.
• Factori de mediu: Mediul înconjurător, inclusiv calitatea hranei, accesul la îngrijire medicală și stimularea mentală poate influența dezvoltarea cognitivă a copilului. Copiii care cresc în medii bogate în stimulare cognitivă, precum accesul la cărți, jocuri educative și interacțiuni sociale, au de regulă mai multe șanse să se dezvolte mai rapid, chiar și din punct de vedere cognitiv.
• Experiențe de viață și interacțiuni sociale: Interacțiunile cu părinții, cadrele didactice și alți copii joacă un rol foarte important în dezvoltarea cognitivă a unui copil. De exemplu, conversațiile cu adulții, jocurile interactive și explorarea mediului înconjurător pot contribui la dezvoltarea abilităților cognitive, cum ar fi limbajul și gândirea logică.
• Nutriție și sănătate: Hrana adecvată și sănătatea generală sunt foarte importante pentru dezvoltarea creierului și a abilităților cognitive. Deficiențele nutriționale, precum lipsa de fier sau iod în dietă, pot afecta negativ dezvoltarea cognitivă. De asemenea, afecțiunile medicale sau traumatismele cerebrale pot avea un impact semnificativ asupra funcționării cognitive.
• Stresul și traumele: Stresul cronic sau traumele din copilărie pot avea un impact negativ asupra dezvoltării cognitive. Copiii expuși la stres prelungit sau traume pot prezenta dificultăți în controlul emoțiilor, concentrare și învățare.
• Factori socio-economici: Statutul socio-economic al unei familii poate influența accesul la resurse și servicii care pot susține dezvoltarea cognitivă a copilului. Familii cu resurse financiare limitate pot avea dificultăți în oferirea unui mediu stimulativ și în accesul la servicii medicale și educaționale de calitate.

În final, se poate spune despre dezvoltarea cognitivă că este rezultatul unei interacțiuni complexe între factorii genetici, biologici și de mediu. Înțelegând toți acești factori și ținând cont de toate recomandările de activități pe care părinții le pot practica în funcție de vârsta copilului, se pot asigura toate condițiile potrivite pentru dezvoltarea cognitivă armonioasă.