Culorile sunt unele dintre cele mai importante elemente de compoziție dintr-o pictură. Acestea au rolul de a contura o sugestie vizuală, de a transmite emoții puternice privitorului și, în final, de a da viață întregii creații artistice. 

Cu aproximativ 16,8 milioane de culori din care poți alege, opțiunile de a combina culorile în următoarea ta pictură sunt aproape infinite. 

Astfel, am conceput acest ghid care îți va da toate informațiile referitoare la teoria combinării culorilor, diferitele tipuri de culori, precum și terminologii din pictură pe care orice artist ar trebui să le cunoască. În plus, îți vom prezenta cele mai bune combinații de culori pe care le poți încerca în picturile sau designurile tale viitoare  – combinații clasice de culori, dar și mai avangardiste.

Combinarea culorilor în pictură: roata culorilor și terminologii

Chiar dacă alegerea unor culori pentru a realiza un desen sau o pictură poate părea o misiune simplă, acest subiect este unul extrem de complex. Principiile care stau la baza asocierii culorilor au fost studiate timp de mii de ani. Unul dintre primii creatori a ceea ce noi numim astăzi teoria culorilor a fost filosoful grec Aristotel. El a sugerat că toate culorile vizibile ochiului uman provin din alb (lumină) și negru (întuneric), asociindu-le mai departe cu cele patru elemente naturale – apă, aer, pământ și foc. Credințele lui Aristotel despre culori au fost larg răspândite timp de peste 2000 de ani, până când au fost înlocuite cu cele ale fizicianului și matematicianului englez Isaac Newton. 

În anii 1660, Newton a inițiat o serie de experimente care au studiat lumina soarelui și prismele create de către aceasta. El a demonstrat că lumina albă este compusă din șapte culori care alcătuiesc spectrul vizibil – roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet. Ulterior, aceste culori au fost puse pe un disc rotativ, ce a primit numele de „Roata Culorilor”. Aceasta reprezintă un instrument esențial pentru studierea culorilor și a relațiilor dintre ele. 

Conform acestor principii, culorile pot fi împărțite în trei grupe: primare, secundare și terțiare.

• Culorile primare sunt culorile de bază, care nu pot fi create combinând două sau mai multe culori diferite. Acestea sunt: roșu, galben și albastru.
• Culorile secundare sunt create prin amestecarea a două dintre cele trei culori primare enumerate mai sus. Există trei culori secundare, și anume portocaliu (obținut din roșu + galben), verde (galben + albastru), violet (albastru + roșu).
• Culorile terțiare se vor obține prin combinarea unei culori primare cu o culoare secundară, dar care se află în proximitate una față de cealaltă pe roata culorilor: roșu-violet (magenta), roșu-portocaliu (vermilion/purpuriu), albastru-mov (violet), albastru-verde (teal/ turcoaz), galben-portocaliu (chihlimbar), galben-verde (chartreuse/verde aprins).

Albul, negru, gri și maro sunt în general considerate culori neutre. În general, ele sunt folosite mai degrabă pentru a deschide sau închide culorile și nuanțele utilizate.

De asemenea, există o serie de termeni asociați acestei teorii pe care îi vei întâlni în domeniul artistic (și nu numai), care ar trebui explicați înainte de a trece la combinarea efectivă a culorilor:

• Nuanța: Acest termen este adesea folosit ca sinonim pentru cuvântul „culoare”, însă există o distincție. Nuanța se referă, în general, la lungimea de undă dominantă a culorii din cele douăsprezece culori de pe roata culorilor. De exemplu, nuanța bleumarin corespunde culorii albastru. Nuanța de visiniu este roșie. Nuanța de vernil este verde. 
• Ton (sau saturație): Este o măsură a purității sau intensității culorilor. Poți reduce saturația unei culori adăugând gri sau o culoare din partea opusă a roții de culoare (care, în esență, alterează culoarea). Dacă desaturezi complet orice culoare, vei rămâne cu diferite nuanțe de gri sau negru.
• Umbre: Acest termen este folosit destul de des pentru a se referi la versiunile mai întunecate ale aceleiași nuanțe. Dar, de fapt, umbrele se obțin prin adăugarea de diferite cantități de negru la orice culoare.
• Tente: Tentele sunt opusurile umbrelor. Acestea se obțin prin adăugarea de alb (diferite proporții) la orice fel de culoare sau combinații de culori. 

Temperatura: Împărțind roata de culori în două jumătăți, se pot identifica culorile calde – cum ar fi roșu, portocaliu și galben, și culorile reci – cum ar fi violet, albastru și verde.

Dacă ești artist sau designer, cunoașterea atât a teoriei culorilor, cât și a roții culorilor te va ajuta să înțelegi de ce anumite combinații de culori funcționează atât de bine împreună. Bineînțeles, înainte de a combina vopselele acrilice sau tempera pentru a începe o nouă pictură, vei avea nevoie de instrumente potrivite precum pensule, pahare și palete pentru pictură, șorturi pentru pictură, dar și seturi de pictura și desen care conțin toate obiectele necesare pentru incursiunea ta artistică.

Tabel de combinare a culorilor în pictură – care sunt principalele scheme cromatice?

Fără doar și poate, culorile influențează foarte mult percepția umană. Deși este plăcut să experimentăm scheme de culori prin alegerea aleatorie a culorilor în funcție de preferințele noastre individuale, există o serie de combinații de culori, cunoscute sub numele de scheme de culori armonice, care sunt considerate deosebit de plăcute. Schemele de culori armonice constau în două sau mai multe culori pe roata de culori care au o relație specifică bazată pe poziția și distanța lor una față de alta.

Cele șase scheme de culori principale sunt monocromatice, analog, complementare, divizat-complementare, triadice și tetraedrice (scheme pe pătrat și dreptunghi).

Combinații monocromatice

Combinațiile de culori monocromatice folosesc o singură culoare cu nuanțe și saturații diferite pentru a produce un aspect consistent. Deși le lipsește contrastul de culoare, astfel de combinații îți vor permite adesea să explorezi o singură culoare în profunzime.

În pictura în ulei, mulți artiști încep cu un strat monocromatic, ca mai apoi să adauge diferite culori deasupra. În acest fel, structura compoziției poate fi definită încă de la început. Celebrul pictor francez Claude Monet a folosit foarte des aceste scheme monocromatice în picturile lui, precum în „Dimineața pe Sena” (1897) și „Catedrala din Rouen” (1894). În ambele exemple, privirea îți poate fi captată de diferitele tonuri de albastru, chiar dacă se poate sesiza o oarecare variație de nuanță.

Combinații analoge

Schemele de culori analoge sunt formate prin combinarea unei culori principale cu cele două culori învecinate de pe roata de culori. De asemenea, dacă dorești să utilizezi o schemă de cinci culori (în loc de doar trei culori), poți adăuga două culori suplimentare pe care le găsești la margini. Aceste combinații de culori se armonizează foarte bine, întrucât nu există prea mult contrast între ele, potețându-și reciproc impactul vizual.

Să ne uităm la culoarea principală galben, de exemplu. Atunci când combini galbenul cu portocaliu și roșu, vei putea crea o impresie primitoare, de căldură, cum ar fi un peisaj de vară. Alte exemple de combinații analoge sunt: galben, galben-verde și verde (utilizată în pictura lui Vincent van Gogh – „Un câmp de flori galbene” (1889); violet, roșu-violet și roșu; roșu, roșu-portocaliu și portocaliu; albastru, albastru-violet și violet.

Combinații complementare

Spre deosebire de culorile analoge, culorile complementare sunt departe de a fi asemănătoare. Această schemă armonică se referă la două culori care sunt situate în opoziție pe roata de culori. Combinațiile complementare de culori aduc împreună o culoare caldă și una rece, precum portocaliu și albastru, roșu și verde sau violet și galben.

Apelând la aceste combinații de culori, poți crea un contrast puternic și poți comunica sentimente intense. În pictura „Pescara”, artistul John Singer Sargent folosește o nuanță subtilă de albastru pentru oceanul, care contrastează cu portocaliul folosit pentru subiectul feminin. Totodată, în creația ta artistică, te poți concentra pe o culoare dominantă și să faci din cealaltă culoare un accent – cum ar fi ornamentele roșii care strălucesc pe fundalul unui brad de Crăciun (verde).

Combinații divizat-complementare

O schemă de culori divizată-complementară utilizează o culoare de bază și două culori secundare. Este similară cu schema de culori complementară, dar două dintre complemente ei sunt direct adiacente culorii dominante. Acest lucru creează o paletă de culori mai nuanțate decât o schemă de culori complementară, păstrând totuși impactul culorilor contrastante.

Un exemplu de schemă de culori divizat-complementară se poate identifica în pictura în ulei pe pânză „Regată la Argenteuil” (1872) de Claude Monet, unde roșul/portocaliul caselor și vaselor, contrasteză cu verdele vegetației și albastrul apei. Alte combinații divizat-complementare sunt: roșu, albastru-verde și galben-verde; albastru, roșu-portocaliu și galben-portocaliu; galben, albastru-violet și roșu-violet; violet, galben-portocaliu și galben-verde.

Combinații triadice

Culorile triadice sunt aflate la distanțe egale pe roată și tind să fie mai bogate sau mai vibrante. Pentru a crea o astfel de schemă de culori, proiectează-ți în minte un triunghi echilateral și astfel vei găsi nuanțele dorite. În general, se va selecta o culoare dominantă, iar celelalte două culori vor fi folosite ca accente. De exemplu, poți avea combinații între roșu (culoare principală), galben și albastru (accente); verde, portocaliu și albastru-violet; roșu-portocaliu, galben-verde și albastru-violet.

Schemele de culori triadice sunt excelente pentru a transmite sentimente de echilibru și armonie, cum ar fi în pictura lui Johannes Vermeer – „Lăptăreasa” (cca. 1660). Totodată, combinația de roșu, albastru și galben (culori primare) folosită în operele pictorului olandez transmite anumite asimetrii contrastante.

Combinații tetraedrice

Schemele cromatice tetradice combină două perechi de culori complementare – așadar, patru culori în total. Pe roata de culori, se pot identifica potențiale combinații folosind fie un dreptunghi, fie un pătrat. Schemele tetradice utilizează o treime din culorile disponibile de pe roată, fapt ce aduce tablourilor un aspect complex și uneori dificil de armonizat. De exemplu, dacă albastrul și roșul sunt culori destul de îndrăznețe, verdele și portocaliul de pe cealaltă parte a dreptunghiului/pătratului pot să mai reducă din intensitate.

Pictura intitulată „Plopi” a lui Claude Monet reflectă o schemă de culori tetraedrică compusă din portocaliu, galben, verde și violet. În această operă de artă, violetul este destul de estompat, fiind folosit mai mult ca și culoare secundară pentru a potența nuanțele de verde, galben și portocaliu.

Pentru artiști, cel mai bun mod de a pune în practică teoria culorilor este să achiziționeze o roată a culorilor, sau să își facă propriile vopsele – fie că sunt acuarele, tempera, ulei sau acrilice. Totodată, pentru începători există pictura pe numere, care le va indica foarte clar combinații de culori ce se armonizează conform principiilor mai sus menționate.

De asemenea, indiferent de nivel și abilități artistice, fiecare pasionat de artă ar trebui să învețe cum să picteze cu o paletă limitată de culori. Cu cât ai mai puține vopsele pe paletă, cu atât vei fi motivat să amesteci și să experimentezi cu propriile culori. Acest lucru îți poate antrena mintea cu privire la modul în care culorile se pot echilibra și completa reciproc.

Teoria culorilor în pictură: simbolistică

Alegerea unei combinații atractive de culori nu presupune numai alegerea culorilor care îți plac, ca artist. Este, totodată, vorba despre alegerea culorilor care provoacă anumite emoții și chiar conversații în rândul publicului tău țintă. În plus, anumite tipuri de culori sau combinații cromatice le pot da informații și despre mesajul sau simbolistica picturii pe care o vizionează. 

Celebrul pictor rus, Vasili Kandinsky afirma la începutul secolului al XX-lea „Culoarea este o putere care influențează direct sufletul”. Kandinsky și alți artiști plastici au putut intui, astfel, ceea ce oamenii de știință începuseră deja să studieze în perioada următoare. Psihiatrul elvețian Carl Jung a studiat efectele culorii asupra minții umane și a concluzionat faptul că acestea au o influență puternică asupra percepției noastre – generând răspunsuri subconștiente sau conștiente. Jung a dezvoltat în cele din urmă o formă de terapie alternativă care a permis pacienților săi să își exprime gândurile și trăirile cu ajutorul culorilor și imaginilor. 

Astfel, s-a născut psihologia culorilor, ce se ocupă cu studierea modului în care anumite culori influențează comportamentul uman. Culorile au semnificații, conotații și efecte psihologice diferite care variază de la o cultură la alta. Alături de diferențe culturale, psihologia culorilor este în mare măsură influențată de preferințele personale. Astăzi, psihologia culorilor este folosită în industrii precum marketing și publicitate, în special pentru crearea unei identități de brand și pentru a atrage clienți. 

În pictură, psihologia culorilor este folosită puțin diferit, însă are la bază tot arhicunoscuta teorie a culorilor. De exemplu, culorile calde dintr-un tablou tind să transmită sentimente de entuziasm și să imprime dinamism. Gândește-te la picturile lui Vincent van Gogh, Frida Kahlo sau Caravaggio. 

Culorile reci au efectul opus. Trimițând cu gândul la temperaturi mai scăzute, culori precum albastru, verde și violet generează de obicei un sentiment de calm, tristețe sau autoreflecție. Picturile lui Monet, Hokusai și Rubens au în general la bază o paletă de culori reci. 

Culorile neutre (gri, maro, cafeniu, alb, negru) pot fi folosite pentru a contura un peisaj natural în nuanțe terestre, sau un peisaj urban care inspiră o anumită monotonie caracteristică. Aici avem ca exemple reprezentative reprezentative picturile „Irisul negru” (1926) – Georgiei O’Keeffe și „Place Place du Théâtre Français, Paris: Ploaie” (1898) a lui Camille Pissarro.

Iată o scurtă listă despre culori și simbolistica sau sentimentele pe care le pot provoca privitorilor:

• Roșu: entuziasm, energie, curaj, putere, dar și furie sau pericol.
• Portocaliu: creativitate, entuziasm, sănătate, fericire, spirit jovial, curaj, echilibru.
• Galben: putere solară, speranță, optimism, lumină, pozitivitate, prospețime, dar și invidie.
• Verde: sănătate, natură, reînnoire, generozitate, prospețime, tinerețe.
• Albastru: serenitate, libertate, încredere, expansiune, fiabilitate, credință, inspirație, melancolie.
• Mov: regalitate, lux, putere, mândrie, creativitate, mister.
• Roz: feminitate, iubire, blândețe, imaturitate.
• Negru: noapte, întunecare, mister, putere, eleganță și sofisticare.
• Alb: puritate, pace, curățenie, credință.
• Maro: cadru natural, rezistență, fiabilitate, siguranță, singurătate sau izolare.
• Gri: neutralitatea, spirit conservator, formalitate, echilibru și rafinament.

Așadar, pe lângă generarea de combinații cromatice plăcute vizual, teoria culorilor îți poate aduce anumite repere în legătură cu modul în care emoțiile sunt transmise prin pictura pe care o creezi.

Surse foto: pexels.com, pinterest.com.